Gelu, prietenul lui Lulu

        Gelu era un copil normal. Statea in acelasi bloc cu Lulu dar cu 2 etaje mai jos. Ii placea sucul Pepsi sorbit cu grija sa nu se piarda vreun strop si corcodusele sterpelite dintre urletele pensionarilor de atunci. Ii mai placeau si filmele cu "caiboi" si "cu "sabii" si le sorbea savoarea cu aproape la fel de multa pasiune ca pe cea a Pepsi-ului.  Gelu era un nonconformist, la fel ca si multi altii de varsta lui. A fugit de-acasa de vreo 3 ori si in ciuda eforturilor disperate ale parintilor, s-a intors singur. Fara sa vrea si-a dat seama ca daca vrei sa te pierzi cu adevarat, nimeni nu te gaseste.
Daca-l intrebi acum pe Gelu ce anume isi mai aminteste, o sa poata spune: cum fura fructe de pe tarabele din piata, cum arunca cu bulgari de zapada si plini de noroi  in casele vecinilor care tineau geamurile descise iarna, cum cadea precum un mar din pomii in care se catara, cum, cum, cum...Si in mod cert o sa povesteasca cum a pierdut cheia de la casa. Cum a trebuit tac-su sa faca alpinism si sa intre pe balcon, cum astepta Gelu, tacut, in spatele blocului, sa intre in casa si sa-si primeasca portia. Dar portia nu a venit. In schimb a primit o inghetata Polar, nu ca multumire pentru efortul fortat pe care a trebuit sa-l faca tac-su, ci ca multumire pentru faptul ca parintii lui Gelu au vazut in privirea lui, regretul. Probabil pentru prima oara de cand incepuse sa faca tampenii. 
         La 10 ani, Gelu injura vecinii de mama focului. Nu fara motiv, doar daca nu-l lasau pe el si pe prietenii lui sa se joace de v'ati ascunselea noaptea, in beciul blocului sau pe scara. Apogeul a fost cand a manjit clanta si vizorul usii unui vecin cu caca de pisica. Atunci a luat bataita ca nu se mai putea. Cine stie unde-ar fi ajuns Gelu.
Gelu se si batea. Rau de tot. Uneori din plictiseala, alteori din ambitie si alteori din motive bine-intemeiate, cum ar fi faptul ca niciodata nu a acceptat ca altcineva sa se urce in pomul din care EL fura corcoduse. S-a batut pana la sange sau doar pana la vanatai, chiar daca pierdea sau castiga. Gelu nu ceda.
A invatat sa fure seara rosii si gogonele din curtile vecinilor, sa iasa pe strada, sa pandeasca masini cu oameni care veneau obositi de la serviciu sau bicicletele cu pensionari care se plimbau, si sa arunce in ei cu ce furase. Ce emotii a mai trait Gelu atunci..unul scosese din portbagaj o coada de topor care i-a vajait lui Gelu pe la ureche si l-a potolit de frica, vreo 3 zile. Dupa alea 3 zile a inceput iarasi, Gelu. Dar nu cu rosii si gogonele. Ci cu cornete cu bold in varf [pe care le lansa din balcon sau de pe geam, in trecatori. Insa s-a plictisit repede, pentru ca lui Gelu ii placea diversitatea.
       De un singur lucru nu s-a plictisit Gelu. De Lulu. Pe care o tot vedea, nu avea prea mult curaj incat sa o intrebe daca vrea sa fure corcoduse alaturi de el, se multumea doar sa o traga de codite, sa o ciupeasca de obraz si sa ii fure ghiozdanul. Si nu s-a potolit nici dupa ce Lulu i-a tras niste palme, a plans si l-a spus taticului, iar Gelu a fost certat. Ii placea sa se joace cu alti baieti doar-doar l-o vedea Lulu. Dar il vedea arareori, si daca-l vedea, nu ii dadea nici un semn; se juca sotron cu alte fetite, sau elastic. Cand Lulu era alergata de alti baieti, Gelu ii sarea mereu in aparare. Dar Lulu nu i-a multumit niciodata..poate era si ea timida.
Cine stie ce s-o mai fi ales de Gelu, de atunci.....