My Kid

My Kid

luni, 19 septembrie 2011

Recenzie dezamagitoare.

Buna seara. Din pacate, o recenzie privind pasarile calatoare nu am reusit sa fac, pentru ca, gandul imi zbura (vai, ce paradox) catre ciori. Ciorile, desi nu sunt pasari calatoare, se regasesc peste tot. Dar nu vreau sa intru in detalii intrucat simplul gand legat de ciori ma face sa-mi fie teama ca mi-ar putea disparea portofelul.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Pacat.

Am inteles, prin prisma unora, o chestie.
Si anume ca un om trebuie sa fie umil pentru a fi inteles de ceilalti. Indiferent de situatie. Un om trebuie sa urle "AJUUUUTOOOOOOOOOOOOOOOOORRRRR !!!!!!!!! sa cace  regrete, sa pupe cucuri si sa pise lacrimi amare, cam asta fiind riscul demnitatii si a increderii ? E oarecum simplu, reverberand din raspunsurile mediocritatii: "vai, daca as fi stiut..daca mi-ar fi spus..." Cu alte cuvinte: "Poate ca te inteleg, poate ca nu. Linge-ma-n cur si accepta sa te te scuip in fatza, sa vedem daca merita sa pricep".
Nu conteaza ca mediocritatea e caracterizata de 97% din populatie (si nu invers), important este ceea ce subiectul ar trebui sa faca: sa se puna in genunchi pentru a inalta stupiditatea inferioara a celorlalti, sa suga si la final sa inghita cu tot gatlejul pentru a fi demn de atentie. Pentru ca asta caracterizeaza lumea: sentimentul de putere pe care neputinta celorlalti il confera. Atat. Si asta, din doua motive:
1. sau pentru ca lumea e plina de cretini,
2. sau pentru ca in inimaganabila lor povara si slabiciune, iobagii abia asteapta un motiv prin care sa se simta cu doi milimetri mai presus decat conditia perena in care propriul primitivism materialo-intelectual i-a adus.

miercuri, 14 septembrie 2011

Greseli, greseli

Sunt intr-o rascruce. Prins intre doua drumuri si strangulat de ele cu toate ca deja am ales calea.
Si ce e cel mai nasol cand te afli in aceasta postura? Singuratatea si dezamagirea. Cu toate ca inainte erai inconjurat de prieteni si nimanui nu ii pasa daca iti e bine sau rau atata timp cat radeai si zambeai, atata vreme cat reuseai ca prin fericirea ta sa alungi nefericrea celorlalti..totul era perfect.
Dar cand se iveste primul rid, cand apar primele semne de intrebare, lumea incepe sa fuga iar tu te trezesti la realitate. Realizezi ca putin cate putin, devii un paria. Pentru ca, in conceptia imbecila a celorlalti, brusc devii ceva precar. Ceva care, poate din clipa in clipa, sa devina o povara - oricat de grea sau usoara ar fi ea. Niciodata nu mi-a placut sa depind sentimental sau sufleteste, poate pentru ca pana la urma si contrar  conceptiei generale, am realizat ca nu materialul este important. Ci restul. In cele mai multe cazuri lumea te rejecta nu pentru ca ceri un foc, ci pentru ca esti trist. Fiindca nu vrea sa iti suporte amaraciunea, au ei destula. Dar sunt oarecum legate pentru ca banii se fac, zambetele mai greu iar banii de multe ori nu produc zambete. Poate pentru ca prin rasetul tau reusesti sa faci pe unii sau altii sa-si uite problemele, iar cand tu incetezi, nu mai reprezinti nici un fel de alinare. Esti ca si ei.
Si cred ca in multe cazuri, lumea ar da un ban doar ca sa se ascunda de sine.
Ghinionul lor e ca imi voi aminti si nu voi uita.

duminică, 11 septembrie 2011

Recenzie.

Am sa incerc sa fac o recenzie a romului.
Romul, dupa cum stim cu totii, este o bautura spirtoasa.

Aparitia romului si evolutia sa in Romania: 
Geneza romului este inca sub semnul intrebarii dar sunt sanse ca acesta sa provina din orient. Primele dovezi ale existentei romului pe teritoriul patriei noastre dateaza din secolele 15-16. De atunci, romul a fost prezent tot mai mult in viata sociala pentru ca in final, sa fie consumat (dar in acelasi timp sa si consume), in multe cazuri ajungandu-se chiar la intoxicatii cu rom. Pe teritoriul Romaniei. Romul se gaseste cam peste tot: in cosurile de gunoi, aruncat pe strada, il poti gasi si in magazine, la bauturile ieftine si proaste, in containerele de reciclare. Uneori fara sa iti aduci aminte cum a ajuns acolo, il poti gasi chiar si in casa (dupa usa de la bucatarie sau in dulap) cand te intorci seara de la munca, obosit si fara chef. Si atunci trebuie sa ii multumesti romului pentru ca prin prezenta sa, iti mai alunga monotonia si simti ca merita sa traiesti. Exista si reclame la rom (am vazut  la televizor) pe taraf tv, manele tv dar si in cadrul unor reportaje despre nunti si botezuri. Aceste reclame sunt justificate 100% deoarece la o nunta, la o cumetrie, ceva, trebuie cel putin un rom care sa te incante.
Calitati :
Cercetatorii nu au reusit inca sa gaseasca calitati ale romului. In ciuda impedimentelor ridicate de A Doua Conflagratie Mondiala, se pare ca primele cercetari asupra romului s-au facut de catre savantii germani intre anii 1940 - 1944 dar fara nici un rezultat.

Culoarea romului este una atragatoare pentru necunoscatori, de un rosu inchis uneori cu tente maronii si alteori poate avea chiar o nuanta spre negru.

Gustul primordial al romului se poate caracteriza prin "neplacut".
Dar combinat cu alte bauturi alcoolice (vin, bere, etc) consumate anterior, romul poate avea o savoare dulce, uneori chiar boema.

Efectele romului:
La degustare, ti se pare ca fiind seducator, iti poate amorti spiritul prin intonatiile sale aproape melodice pe care ti le sopteste la urechea interna pentru ca in cele din urma se te faca sa iti pierzi echilibrul. Se induce usor de tot in organism, corupand intreg sistemul de valori, treptat-treptat acesta fiind inlocuit de tot felul de idei nastrusnice.

Existenta romului in Europa:
In zilele noastre, romul se gaseste in intreaga Europa: Romania, Franta, Belgia, Ungaria, Spania, Italia s.a.m.d. Mai putin in Germania, unde a fost interzis acum multi ani. Urme insa, se mai gasesc si acolo dar foarte putine.
Diferenta consta insa in consumul si modul de consum al romului in diversele tari mentionate. Daca in Romania este tolerat si in multe cazuri chiar dorit de unii concetateni facandu-se in acest fel abuz de consum de rom, la populatiile din Franta, Italia, Spania s-a observat o tot mai mare denuntare a romului ca fiind daunator iar bastinasii din tarile mai sus mentionate doresc chiar interzicerea expresa a oricarei urme de rom in tarisoarele lor. Franta, de pilda, a returnat cateva mii de sticle de rom catre fabrica producatoare (informatia nu este inca verficata). Dar inca mai exista contrabandisti care strecoara romul, in ciuda boicotului exercitat de catre autoritatile statale.
Dar, din pacate, in nici una dintre tari, sticlele ce contin rom nu au etichete asemanatoare cu cele de pe pachetele de tigari: "Atentie, romul provoaca voma",  "Atentie, romul poate provoca moartea" sau "Romul poate provoca pierderea cunostintei si a obiectelor personale". S.a.m.d.

Viitorul romului
Nu se cunoaste cu exactitate cat timp romul va mai exista, dar in se pare ca in Romania viitorul sau este asigurat de cel putin doua cauze:
1. consumul zilnic de rom, care este in crestere.
2. fabricile ilegale de rom, situate peste tot: pe strazi, in case particulare, in paduri. S-au descoperit chiar fabrici de rom in carute si in corturi, fapt ce denota inteligenta si perseverenta producatorilor ilegali de a pacali autoritatile.

Concluzia ce se poate trage este ca romul e o bautura alcoolica perversa si subtila, asemanatoare cu un flagel, ce se strecoara in corp precum o lama de cutit sau te loveste in moalele capului precum un levier ascuns intr-o alee, iti zapaceste auzul precum o muzica cu accente orientale, provoaca dureri de cap a doua zi si creeaza o stare de nesimtire in tot organismul. Riscurile unei coruperi a populatiei in proportie de 100%  sunt extrem de mari atata vreme cat  romul nu va fi stopat.

Voi incerca, pentru data viitoare, sa fac o recenzie a pasarilor migratoare. 

Pamflet francofon


Francezii iar bat pula de noi. Un neam de corcituri obtinut din negrotei de prin toate insulele africii, un trib de ipocriti fanfaroni a caror intreaga istorie a fost bazata pe exagerari si eroism mincinos isi permite sa spuna orice le poftesc inimioarele alea dintr-o tara cucerita intr-o singura zi.
O fi datorita tiganilor care au impanzit franta cu corturile lor? O fi datorita hotilor deopotriva romani si tigani care fura din magazine si cersesc in metrourile frantei ? Nuuu….nu e din cauza lor. Ei doar au dat startul unei pareri tot mai degenerative ale francezilor la adresa noastra. Ei au fost doar motivul pentru care francezii iti permit sa ne scuipe-n fata ori de cate ori au sau n-au erectii intelectuale intr-o dimineata insorita. Ce e mai grav nu este faptul ca trateaza glumele ca fiind glume – si eu stiu poante misogine dar stiu ca sunt doar poante. La nasosii aia ganguritori de sunete fonfaite pe ciocuri coroiate de cioara, tot ce spun despre noi spun prin prisma bancurilor pe care ei le iau drept realitate. “umorul”, “satira” sunt doar scuze pentru a spune ceea ce gandesc si cred despre noi: o adunatura de tigani, hoti si cersetori nespalati. Indiferent ca o spun in bancuri sau vorbesc pe la colturi. Iar gestul rahatului de sarkozy cand l-a tratat pe basescu exact ca pe unul din umorul lor, este cam reprezentativ.
Francezii ne scuipa, isi cer scuze si apoi ne scuipa din nou. Si noi stam si ranjim ca niste dobitoci in fata trenului: lasa ca ne loveste, ne trece si poate nu ne mai loveste.
Dezertori putind a branza, imputiciunile Europei, sunteti printre cei mai jegoase popoare din Europa (asta e statistica) , frantuzoi cu pule-mici (si asta e tot statistica), lasii cacanari ai Europei – asta o stim cu totii, broscari si branzari, in al doilea razboi n-aveati arme, aruncati in germani cu bucati de branza, impotenti degenerati, sunteti printre cei mai slabi amanti, aveti niste femei strambe si nespalate, ca mai bine-l regulez pe Bart Simson, urati ca dracu cu nasurile alea coroiate si urechile ca de primate, fiind toate astea, voi va permiteti sa ne catalogati drept hoti si tigani colcaind a paduchi ?

Dar imi place atitudinea majoritara minunatului nostru popor: omenia, bunatatea proverbiala si crestinismul ortodox de care concetatenii nostri dau dovada: eh...nu e o gluma buna, dar e doar o gluma…
Si daca maine bat vreun imputit de broscar pe strada, o sa fiu acuzat ca-s xenofob. Si o sa fiu tras de urechi pana imi ajung ca ale maimutoiului pitic de sarkozy si-am sa fiu aspru dojenit: mai, nu omul ala a spus glumele..nu sunt toti la fel.
Cum pot unii “romani” corciti probabil cu tigani rapanosi, cum pot sa incerce sa inteleaga umorul asta putred spunand < degeaba ne cade greu, asta-i adevarul despre noi> si incercand sa gaseasca o justificare pentru opinia grotesca a unui neam care-i mai tiganos decat noi si care in mod repetat jigneste poporul roman? Incluzand acolo si ei, si pe ma-sa, si pe tac-su si pe tot neamu’ lor de lingai care se dau mari moralisti exact atunci cand nu trebuie si in proportii exagerat de cretinoide doar din dorinta de a fi mai "speciali"? Fura si tigani, fura si romani in franta, nu e vb de asta, este vorba de faptul ca romanilor de care vorbeam le place sa latre imbecilitati si sa faca pe geniile chiar daca o fac avand gura plina de cacat.
Si tot asa…si tot asa….peste 6 luni inca o poanta putind a branza si-a picioare nespalate, peste ceva timp – inca una…pana cand romanul cel binevoitor si impaciutor pana in maduva oaselor smerite se va obisnui cu ideea. Si mai mult – pana si noi o sa credem ca suntem asa.

Dar sa vedem cate ceva din demnitatea poporului francez reprezentata de inegalabilul sef de trib: 


 Din pozele de mai sus se poate observa cum cercetatorii germani si americani au reusit sa impartaseasca pentru a nu-stiu-cata-oara in acest secol, aceeasi limbuta adancita intre fese. Observati grija cu care maimutica incearca sa convinga cercetatorii ca merita inca o banana. Este uimitor, e ca si cum animalutul stie, instinctual, ca trebuie sa ranjeasca in numele intregului popor francez pentru a fi bagati in seama.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Vis de serial american

De vreo 2 saptamani incoace ma uit la un serial american. Cu politisti, psihologi si infractori sau criminali foarte parsivi. Serialul in sine e placut la vedere si e bun de gustat in fata unui castron plin de cartofi prajiti. Si n e primul serial de genul asta la care ma uit, dar de fiecare data ma fascineaza un lucru: mereu psihologul e mai destept decat toti politistii la un loc. In filmele astea, politistii exista practic doar pentru a mai da si ei, acolo, o mana de ajutor la rezolvarea unor crime.
Indiferent ca e vorba de psiho-patologie, psihologie behaviorista, etc. sau pura intuitie, psihologul ala inlocuieste cu extrem de mare suces o intreaga sectie de politie si de trupe speciale doar prin modul cum stie el, asa, sa ii faca pe ticalosii aia de criminali capitalisti sa iasa din dulap si sa-si recunoasca fapta.
De-ar fi sa ma iau dupa serialele astea americane, in toata lumea asta mare n-ar mai fi nevoie de politisti: ar ajunge cativa psihologi precum astia de care vorbesc si brusc intreaga lume ar fi ferita de crime, judecatorii si procurorii ar exalta in fata atator cazuri pe care avocatii apararii nu le-ar putea dribla, s.a.m.d.
Unu ca ala si-ar seama ca Ion a omorat-o pe Vasilica - dupa felul in care se sterge la nas si ca Vasile vrea ca in urmatorii 15 ani sa omoare  tot codul postal judecand dupa cat de des se scapina in cur.
Imi imaginez ce s-ar alege de Cioaca si a sa Elodia, de-ar fi sa traiasca intr-un serial din asta. Ani de zile autoritatile competente (cum stim cu totii ca sunt in Romania) s-au chinuit sa rezolve cazul (si se vor chinui in continuare) si n-au reusit. Nici o problema, ca vine un psiholog din America si in 2 zile procurorii ar anunta pe  posturile nationale: Cioaca a marturisit: el a omorat-o pe nevasta-sa.
Asa ca da-o dracu' politie, da-l incolo pe Superman sau Batman -  luati un psiholog din asta si rezolvati problemele si mai repede, si fara violenta, ca dauneaza la aia mici.

vineri, 2 septembrie 2011

Piedone vs. Gollum

Am vazut ceva care m-a facut sa rad cu lacrimi la ora 9 dimineata.
Cearta intre zavorence de la nush ce emisiune de la kanal d.
Asa circ n-am mai vazut demult.
http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/oana-zavoranu-se-drogheaza-vezi-cine-o-acuza-ca-ia-narcotice-181830.html