My Kid

My Kid

vineri, 29 iulie 2011

Ignoranta, intre uitare si masca

Viata in sine este o imperfectiune pe care incercam - cat putem si cat traim - sa o indreptam.
Dar uitam ca facem greseli pe care le regretam, promitandu-ne ca vom deveni perfecti. UITAM ca ne lasam cotropiti de frustrari in care ne adancim pe masura ce incercam sa ni le recunoastem; suntem prinsi pana aproape de esenta umanitatii de un instinct de supravietuire pe care il urmam orbeste ignorand moralitatea, UITAM  ca suntem corupti de o intransigenta aproape patologica  in atingerea unei fericiri pe care ajungem sa o dezavuam in clipa in care ne devine potrivnica, incercam sa modelam realitatea dupa vointa si asemanarea noastra… UITAM  ca regretam, plangem, radem si ne flagelam acerb incercand sa indreptam erori. UITAM fericirea atunci cand este umbrita de greseli si disimulam greselile atunci cand tind sa ne umbreasca fericirea. UITAM treptat sa ne mentinem oameni urmand aceleasi reguli subtile ale instinctului de conservare; UITAM ca lasam demonii proprii sa ne stapaneasca, tinzand in a-i transforma in zeitati ce devin flamande de jertfe. UITAM  ca ridicam si fluturam acelasi stindard fals al unei false perfectiuni propri pe o eterna carapace sufleteasca confundand idealismul unei neatarnari egocentrice cu greseala de a persista in tacere…UITAM sa ne amintim unde am fost si de unde am plecat, si UITAM cine ne-a adus acolo unde suntem; UITAM ca regulile devin tot mai dure pe masura ca inaintam in adancul vietii; UITAM ce cost are viata… UITAM sa ne luam bun ramas, UITAM ca putem ramane in memoria prietenilor cu o puritate exceptionala de copil; UITAM sa putem lasa amintiri cat mai bune fatza de cei dragi si UITAM ca astfel nu vom pieri; UITAM ca prin miscarile facute in viata lasam cicatrici adanci in sufletele celor care tin la noi, si UITAM asta impinsi fiind de un ritm am vietii din ce in ce mai feroce; UITAM ca - la marele sfarsit – sa gasim si sa avem taria de a multumi lumii ca ne-a facut asa cum suntem…de ce UITAM? Pentru ca nu intelegem, pentru ca nu acceptam ceea ce invatam si pentru ca nu comprimam din tot ceea ce traim – invatamintele.
    UITAM  ca apreciem citate, vorbe mari si proverbe intelepte doar prin prisma unor cuvinte bine ticluite dar  UITAM sa le intelegem cu adevarat si UITAM ca suntem neputinciosi in a le aplica; pretindem a fi autodidacti dar UITAM ca nu invatam nimic din suferinta; UITAM ca putem fi procurori aprigi si curte martiala nemiloasa prin care trimitem pe cei pe care-i iubim in durele batalioane disciplinare ale tristetii dar UITAM sa fim critici cu noi insine; UITAM ca ne place sa fim lupi si prin asta ne sfasim uneori pe sine, ne roadem piciorul pentru a scapa de capcana in loc s-o evitam sau s-o acceptam.. UITAM ca facem uneori lucruri teribile si dureroase pentru ceilalti doar pentru a satisface febra acida a unor ego-uri suprasolicitate.UITAM cat putem fi de egoisti si UITAM cat poate durea asta..UITAM ca uneori, fiind prea corecti cu noi suntem nedrepti cu altii. UITAM ca nu suntem perfecti si uitam sa fim OAMENI.
     Uitam ca tot ce uitam, doare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu