Scuturi moralo- idealiste pentru a masca personalitati fragile si inconsecvente; calcaiele prejudecatii apasa cu putere gatul unei realitati moarte inainte de a avea sansa sa se nasca, dedicatii, declaratii, fluiere si tobe, imagini si minciuni, o intreaga orchestra incercand sa arunce o lumina de special asupra unor minciuni pitite pana si de vederea sinelui; priviri fixe si ochi holbati de speranta unor reusite fara incercari cautand raspunsul intr-un virtual in mare parte ipocrit si pervers; vanare de vant si vanzari de iluzii disimulate intr-un apogeu fotogenic antagonic; zambete si lacrimi prinse intre realul nepuntincios si irealul comod; un malaxor de personalitati impotente sufleteste, ca un urias abator de copii retardati ale caror tipete, vise si sperante sunt vandute printr-un contract, oricui vrea sa le cumpere pentru a le mesteca si a le scuipa cand gustul proaspat a disparut; degete aruncate apoteotic catre sine; glorificare furibunda a sanilor, a fundurilor si-a coapselor cand nu exista altceva mai bun; exploatarea simturilor si instinctelor pentru a ascunde psihicul; ochi tristi si inimi frante, frustrari, pretentii, prizonierat voluntar in lanturile de matase ale trecutului si-ale prejudecatilor, Incrancenari si abdicari, legiuni obosite si neputincioase in fata firii, incercari neverosimile de salvare dintr-un nisip de-a pururea miscator al vietii. Ambitii nejustificate, ignorarea proportiilor in favoarea viselor idealistice si fara suport obiectiv. Din ambitie se nasc razboaie, din ambitie se calca pe capete, din ambitie se moare in singuratate. Ambitia ne face tarfe.
Unde ne vom mai ascunde cand vom realiza greseala? Unde vom fugi de sine cand nici sinele nu va mai recunoaste propriile personalitati viciate de excesul feroce al versatilitatii ?
Lupii ne pandesc la usa. Noi suntem lupii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu