Mi-am amintit o intamplare. Acum cativa ani, intr-o superba noapte de vara dintr-un alt cartier al Brasovului decat actualul, am mers la un <butic> de cartier, pe la ora 2 sa-mi cumpar tigari, c-asa-mi vine cateodata. In fata mea - un vasnic descendent al razesilor lui Stefan, de vreo 150 de kile, imbracat in costumul traditional port-modernist: slapi si maieu. Atat. Si putind ingrozitor a transpiratie.
Si cum stateam eu timid, asa micut si finut precum ma aflu, am asistat la urmatorul dialog:
- Poftiti restul
Pauza, cimpanzeul numara cu greu..
- Pai nu mi-ai dat 50 de bani.(Vanzatoarea, buimaca de somn, mai numara o data).
-Imi cer scuze, am gresit eu.
Urmeaza un zambet plin de aur ieftin la masele, o umflare superba si din greu a muschilor de sub stratul de tesut adipos, toate astea urmate de un oftat si un ranjet de ofiter rus care a descoperit balalaica pierduta de al batran:
- Pai asa, manca-ti-as pulpa ta de peloponeza.
Si-a plecat.
Sa fiu al dracu daca pana acum am deslusit misterul: pulpa ca pulpa, da' de unde dracu stia maimuta aia, de Peloponez?
Recunosc ca n-am cutezat in a-l intreba, ca altfel v-as fi trimis colete cu iarba cruda dintr-un loc linistit si plin cu verdeata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu