Spiritul ca o fiara

The beast in me
Is caged by frail and fragile bars
Restless by day
And by night rants and rages at the stars
God help the beast in me

Asa canta Johnny Cash. O fi trait si el in Romania? Pentru ca the beast in me are cam aceeleasi reactii. Nu mereu. Cand ma plimb cu cainele sunt calm. Cand stau cu el si se uita cu ochii aia mari la mine sau cand se intinde asteptand mangaierile, sunt calm. Cand ascult muzica, sunt calm. Cand ma uit la un film bun sunt calm.
Apoi ies in oras la o bere. . O imperioasa si de neoprit imbecilizare constanta; o gramada de vedete facute precum pop-corn-ul de la microunde si o gloata de idioti care abia asteapta sa fie ca ele. Stau la berea aia si trec pe langa mine o gramada de indivizi si individe, tineri imperbi ce insufla brusc dorinta de a avea in maini o mitraliera. Multi sunt probabil aia care au dat Bac-ul si l-au picat pentru ca nu s-a putut copia. Dar pe ei nu-i deranjeaza atata timp cat se simt "cool" si sunt alaturi de "tovarasii" lor. Ok. Mi-a trecut cheful de bere si merg acasa sa deschid Tv-ul sau un ziar sa mai constat si eu ce s-a intamplat cat timp am fost calm. Si...constat: un tanar si-a omorat concubina; unu a fost incendiat de viu intr-o curte, un cuplu si-a violat nepoata in Rm Valcea in timp ce in prin Iasi un tata si-a violat fata. Trecem la stirile din sport: becali se cearta mereu, mitica de la liga ameninta la greu, o sportiva si-a inselat sotul cu un alt sportiv. Hmm...Imi zic: ia sa vedem ce mai zic oamenii de bine care citesc stirile online si comenteaza. Ceva schimbari? Nu prea, aceleasi comentarii legate de sfinti, mame, in general de toate rudele, asezonate cu organe masculine si feminine precum si cu activitati sexuale complete.
Si cu fiecare litera citita, the beast in me vrea sa iasa. Sa iasa in strada, sa urle la lume, sa strige "Da' treziti-va odata, vitelor". Nu pot, ca ma leaga astia si ma fac glumet. The beast in me vrea sa iasa precum un varcolac nestiut de nimeni, sa-si infiga coltii si ghearele, sa muste si sa rupa tot ce vede. Sa descarneze sufletele de neputinta de a gandi mai bine, chiar daca mai putin. The beast in me - vrea sa ii creasca niste aripi mari si negre, un ciocan in loc de mana, cu care sa loveasca crunt toate constiintele moarte din jur si sa le bata pana cand le readuce in simtiri. Vrea sa lupte cu uratenia, cu impotenta morala. Dar nu poate. Pentru ca the beast in me e putin importanta. Pentru ca e doar una. Pentru ca e singurica, the beast in me.
Seneca spunea: "senatorii romani sunt buni. Senatul e o fiara". Si asta se aplica si la noi. In sinea lui, aproape fiecare individ e bun. Are ganduri de cele mai multe ori decente. In sinea lui, fiecare individ s-a saturat sa colcaie in rahatul din jurul sau dar ii e atat de greu sa iasa din latrina, pentru ca acolo, in buda, sunt multi.E o intreaga societate si greul este mai usor de indurat in multime. In sinea lui, aproape fiecare individ este liber si decent. Dar slab.
Nu, nu mai vrea sa iasa fiindca acolo unde desi pute, e cald si pentru ca in turma, putini sunt cei care stiu cine esti, te pierzi usor.  Esti ca un numar tatuat pe un antebrat, intr-o multime de detinuti dintr-un lagar de concentrare. La inceput e greu, pana te obisnuiesti cu bataile si umilintele dar dupa cateva luni devin parte din rutina, nu ti se mai pare nimic deosebit. Nici sa fii lovit si umilit, nici sa fii calcat in picioare iar spiritul care probabil ca altfel s-ar fi revoltat, e atat de cucerit de bataile de joc incat a-nceput sa-i placa. Nici nu ar mai stii, sufletul, cum sa se descurce intr-o lume normala. Din care sa lipseasca uratenia.
Cred c-ar fi mai bine sa eutnasiez the beast in me...s-o bat, s-o imblanzesc s-o oblig sa accepte, sa ii placa, s-o oblig sa invete sa traiasca la fel ca altii si impreuna cu ei. Da, in mod cert ar fi mai bine.
Dar nu vreau s-o fac. Nu vreau s-o ciuntesc, sa-i smulg mainile si picioarele, nici sa-i violez dreptul la a fi libera, dreptul de a exista si dreptul de a se revolta. E dreptul ei sa urle la luna.
Pentru ca, chiar daca urla degeaba, atata timp cat o face inseamna ca inca exista.