Blue.

Despre viata s-au scris si se pot scrie mii de texte, comentarii, articole.
Despre o viata rea  se pot scrie lacrimi si dureri tainuite in cele mai intime si adanci unghere are sufletului. Se pot scrie drame lacrimogene sau povesti tragico-comice. Despre elixirul imbatator si ucigator al unor vieti triste poetii au asternut ode amare si au dat de pamant cu el, urland la o luna prea palida si prea stinghera ca sa inteleaga; au implorat de multe ori o lume despre fiecare spunea ca nu ii este potrivita. Altii au incercat sa lupte neincetat cu valurile unui ocean turbat, pana cand corabia le-a ajuns la tarm, a aruncat ancora iar echipajul a plecat catre o lume mai buna.  Despre o viata buna, alti poeti au asternut pe hartia alba precum destinul poeme inaltand sentimente poate exacerbate de o adrenalina nepotrivita; au imblanzit alte oceane turbate oprindu-si corabia pe tarmurile dorite si visate, concediindu-si matelotii iar ancora aruncand-o doar unde doreau; luna nu mai era palida si stinghera ca sa ii inteleaga iar lumea nu a fost niciodata prea nesimtitoare pentru a-i intelege si adaposti plina de iubire.  Exista o viata buna sau rea ? Nu cred. Viata este ca un carambol al unor evenimente repetate, unele evitandu-si purtatorul de chinuri iar altele izbind din plin destinul propriului stapan. Exista doar viata Sunt oameni care spun "nu mai pot" si totusi merg inainte spre un destin pentru unii implinit - pentru altii falit. Dar merg. Sunt oameni care spun "si ce daca", soarta harazindu-le, fara ca ei sa stie, tema unui sfarsit parca intentionat prematur. Pentru ca destinul este ca o bila perfect rotunda aruncata pe un plan perfect rotund de catre o forta perfecta. Dar ceea ce multi uita este ca nu exista perpetuum mobile. Acesta este o iluzie materiala si fizica. Exista insa un singur perpetuum mobile, nefiind fizic si totusi neinventat si neoprit de nimeni. Este oprit doar de natura legiuitoare a firii, desi spirite si destine precum Geniul Da Vinci sau Maestrul Beethoven nu cred ca vor putea fi opriti de nimeni.
Acel perpetumm se numeste suflet. Se numeste speranta. Se numeste OM. Este puterea fiecarui om,acel perpetuum, e construit pentru a functiona prin sine pentru ca atunci cand destinul, in ciuda rotunjimii sale perfecte aruncat de acea forta perfecta pe acel plan perfect plan, se opreste sau doreste s-o faca, sufletul, speranta, dorinta sunt acele lucruri care pun in functiune idealul de perpetuum mobile. Cand nu mai exista nimic care sa puna nimic in miscare, omul inceteaza sa mai vrea sa traiasca. Si atunci, corabia esueaza, echipajul se rasfira iar mereu neimblanzitul ocean turbat pune stapanire peste ce odata a reprezentat o viata.  Exista o viata buna sau rea ? Nu cred.  Viata este ca un carambol al unor evenimente repetate, unele evitandu-si purtatorul de chinuri iar altele izbind din plin destinul propriului stapan.
Exista doar viata.