Pe langa multe alte chestii care mi-ar fi placut sa fiu (ca de exemplu cel mai frumos multimiliardar din toate timpurile) mai e unul: Popa.
Serios. Ce poate fi mai fain decat sa castigi cate-un marfar plin cu bani pe zi, sa canti 3 randuri din Biblie, sa zici un "Doamne miluieste" si sa pleci acasa sa te-mbeti fericit fiind ca ai mai ajutat inca unu sa intre sau in randul crediciosilor, sau in cel al drept-credinciosilor.
Pai daca eram eu popa.....luam la spovedanie toate curvele din sat si le sfatuiam sa-mi arate si mie pacatul pentru care au venit in Biserica, as fi avut o herghelie intreaga de fete vesele si frumoase, d-alea proaspat venite de la coasa, sanatoase tun si nestiutoare in ale vietii duhovnicesti. Si da-i, si lupta.
Sau, de-as fi fost eu popa, poate, cine stie, as fi fost mai atras de baietul 'sela di pin dulsiele targ al iesilor, bucalat si rumen la fata ca un purcel de lapte la protap. Si dupa o slujba ca la carte ne-am fi tavalit intru cele lumesti si intru implinirea sorocului de muritor, dar fara telefoane mobile si alte dracovenii de inregistrare audio si/sau video, ca nu se cade sa aduci asa ceva in chilie.
De-as fi avut chef as fi incercat si unele placeri trupesti nebune de tot, cu niscaiva baietei fragezi adunati de prin gari sau canale care si-ar omora-o si pe ma-sa pentru o bucata de paine cu margarina.
As fi avut mereu zambetul ala impacat pe chip, usor ironic si sarcastic, cu o barbuta simandicoasa, mereu acelasi comportament ingaduitor si condescendent vis-a-vis de amaratii care cotizeaza ca iobagii pentru un loc in fata la slujba de inviere.
Poate mi-as fi cumparat si o masina de lux si niste costume elegante ca sa pot claxona muierile pe strada fara sa-mi fie teama c-or sa-mi intoarca spatele.
Mi-as fi facut de cap pentru 10 vieti dus-intors fara sa-mi teama ca voi suferi prea mult. Si de totusi m-or prinde, sa fie sanatosi ca biserica e aproape stat in stat, ei dau socoteala numai catre Dumnezeu, nici macar catre Fisc, care Fisc ia, la o adica, si pielea de pe amaratul care n-are bani sa cumpere caiete pentru ala micu, la scoala.
Da....ar fi fost fain sa ma fac popa..As fi putut sa scuip elegant peste juramintele preotesti, sa calc cu tocurile peste o intreaga gloata de idioti carora le iau banii si care au impresia ca astfel ii binecuvantez, as fi putut sa-mi bat joc de o intreaga Dumnezeire in numele careia am fost scolit si pe care am jurat sa o respect si as fi putut sa ma uit ironic in jur, precum Becali, si sa exclam: "Pai hai, da-ma-n judecata".
Si toate aste sub obladuirea unei Biserici pentru care Omerta reprezinta prima Biblie.
Nu am fost, nu sunt si n-am sa fiu habotnic..Cred in Dumnezeul din fiecare. Si, din punctul asta de vedere, mai cred in oamenii care indiferent daca au purtat sau nu haine bisericesti, l-au avut pe Dumnezeu mereu in suflete; si gandul ma duce la miile de preoti care au strans din dinti suferind torturi in numele unui Dumnezeu care, in cele din urma, sunt sigur ca i-a rasplatit pe masura. Si ca suport, citez cuvintele spuse de P.S. Sebastian Pascanu: " (...) nu Biserica îi face pe sfinţi. Nu noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinţi. Ci pe sfinţi îi face Dumnezeu şi poporul. Dumnezeu – pentru că le recunoaşte sfinţenia lor şi poporul – pentru că păstrează în memoria sa faptele lor. (…)"
Si cred si in acei preoti care sunt preoti, nu lupi hapsani si vulgari in mijlocul unei turme de oi indeajuns de cretine incat sa nu ii recunoasca si suficient de idioate incat sa ii accepte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu