Ah, asa tare ma oftic ca nu mai sunt in stare sa privesc doar partea buna a lucrurilor, vietii, oamenilor. Si asa tare ma enerveaza faptul ca nu mai pot fi fraier si talamb cum eram in adolescenta pe cand credeam ca soarele rasare din oameni si ca binele invinge raul; pe cand visam la cai verzi pe pereti cautand un motiv sa ma enervez avand impresia ca pentru a afla ceva rau si scarbos trebuie sa cobori pana in abisurile intunecate ale unui suflet de om.
Zau ca ma deranjeaza faptul ca nu mai pot sa desenez flori, ca nu mai pot sa scriu nuvele si poezii si compuneri asa cum obisnuiam sa pun cuvintele cap la cap, acum ani buni, astfel ca din ele sa iasa ode inchinate iubirii si primaverii umane. Ma doare ca nu pot sa ma mint spunandu-mi ca in jurul nostru este doar caldura si lumina; ca nu mai pot sa trambitez bunatatea eterna a lumii. Ma enerveaza faptul ca nu pot fi "popular" din cauza realitatii care ma impiedica sa zambesc fals atunci cand vreau sa ranjesc, ca nu pot fi amabil din interes cu ipocritii care isi urmesc doar intresul.
Ma enerveaza cercul asta vicios a luptei intre principii si societate, in care daca nu intri, in care daca nu zambesti mereu si in care daca nu pupi in cur doar ca sa-ti fie mai usor risti ca viata sa devina o goana continua; ma enerveaza lupta pe care trebuie sa o dau cu mine intre a fi orb si a fi obiectiv. Ma enerveaza ca nu pot spune si eu: Aaaa.....oamenii sunt buni mintindu-ma si legandu-ma la ochi, ma calca pe nervi ca nu pot ignora, ca nu pot trece peste falsitate, peste imboldul de a arata degetul si de a sfida toata cocina asta perfida populata de mincinosi, prefacuti si ego-uri superficiale.
Ma enerveaza ca nu pot fi si eu naiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu